- arhaíc
- s. n. (sil. -ha-ic)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
arhaíc
Look at other dictionaries:
arhaic — ARHÁIC, Ă, arhaici, ce, adj., s.n. 1. adj. Care aparţine sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcţii etc.) Foarte vechi, ieşit de mult din uz. 2. s.n. Cea mai veche eră geologică … Dicționar Român
arhaiza — ARHAIZÁ, arhaizez, vb. I. tranz. (Rar) A da un aspect arhaic (stilului, limbii etc.). [pron.: ha i ] – Din arhaic. Trimis de baron, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 arhaizá vb. (sil. ha i ), ind. prez. 1 sg. arhaizéz, 3 … Dicționar Român
arhaizant — ARHAIZÁNT, Ă, arhaizanţi, te, adj. Cu aspect arhaic, care recurge la mijloace de exprimare de multă vreme ieşite din uz. Stil arhaizant. [pr.: ha i ] – Din fr. archaïsant. Trimis de ana zecheru, 12.03.2004. Sursa: DEX 98 arhaizánt adj. m. (sil … Dicționar Român
algonkian — ALGONKIÁN, Ă, algonkieni, e, s.n., adj. 1. subst. Eră geologică căreia îi aparţin formaţiile dintre arhaic şi paleozoic şi care conţine urme de organisme şi de cărbuni. 2. adj. Care se referă la vârsta sau la formaţiile algonkianului (1). [pr.:… … Dicționar Român
arhaitate — ARHAITÁTE s.f. (Rar) Stare arhaică. [pr.: ha i ] – Arha[ic] + suf. itate. Trimis de ana zecheru, 11.03.2004. Sursa: DEX 98 arhaitáte s. f. (sil. ha i ), g. d. art. arhaităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ARHAITÁTE … Dicționar Român
arheian — ARHEIÁN s. v. arhaic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ARHEIÁN, Ă adj. (geol.) Care aparţine arhaicului. [pron. he ian. / < fr. archéen]. Trimis de LauraGellner, 04.03.2006. Sursa: DN ARHEIÁN, Ă … Dicționar Român
azoic — AZÓIC, Ă, azoici, ce, adj. (Biol; despre mediu) Care este lipsit de viaţă animală. [pr.: zo ic] – Din fr. azoïque. Trimis de ana zecheru, 26.01.2005. Sursa: DEX S 88 AZÓIC s. v. arhaic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime azóic adj … Dicționar Român
limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc … Dicționar Român
neaoşism — NEAOŞÍSM, neaoşisme, s.n. 1. Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. Tendinţă în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice şi populare (rare). [pr.: nea o ] – Neaoş + suf. ism. Trimis de… … Dicționar Român
vechi — VECHI, VÉCHE, vechi, adj. 1. Care există de mult timp, din alte vremuri; care ţine, durează, se face de multă vreme; făcut de mult. ♢ Lumea veche = a) societate dispărută sau pe cale de dispariţie; b) antichitate; ţările, locuitorii din… … Dicționar Român
